O noua intalnire cu orasul, cu strazile aglomerate de ardeleni calmi, zambitori, frumosi cum numai aici poti gasi, cu arhitectura, cu bataile inimii, cu culorile vii, cu gustul dulce, cu iubirea de mama, cu ospitalitatea si cu talentul. Bacul m-a surprins si anul acesta... a fost o desfatare, o sarbatoare a inimilor si vocilor frumoase... Pixul nu a stiut sa scrie decat o singura nota. :)
Urasc minciunile si intrigile. Urasc pilele. Urasc prefacatoria. Urasc zambetele mincinoase care ascund dinti ascutiti, sfasietori. Urasc imbratisarile menite sa te traga mai aproape pentru a putea infige cutitul mai adanc... Urasc lasitatea de a nu ti se spune in fata ca esti nimic!
Urasc naivitatea. Urasc idiotenia mea! Urasc ca sunt sincera. Urasc ca imi simt sufletul. Urasc ca imi fac iluzii ca pot fi iubita, apreciata sau macar acceptata fara interese, doar asa... pentru ceea ce sunt. Urasc speranta- e doar un termen frumos pentru iluzii desarte. Urasc cumintenia mea, urasc buna-crestere si bunul-simt, urasc ca nu pot fi un monstru!
Stiu ca unii ma cititi: poftiti! Luati de va bucurati in cercul vostru exclusivist, radeti si judecati: sunt o nebuna! Suferinta, umilinta... Sarut mana, doamnelor, ati castigat!
In seara aceasta mi-am luat pastila de ras de pe site-ul trafic ranking, unde am intrat intamplator si am dat de cele mai bizare cautari pe google care au dus la blogul meu! So, here goes:
cine a scris cele mai multe melodi:ludwing van bethovan sau dinu lipatti hmmm... chiar asa!
glasul florilor pe partitura am stat putin sa ma gandesc: oare ce cauta, de fapt? Duetul florilor?! Habar nu am!
cum ne afecteaza sunetul creierul banuiesc ca a ajuns la articolele de meloterapie... compozitor give me your love corina asta a fost draguta!!! :) exercitii cu past perfect unde dai si unde crapa!
muzica cu ton care sa canti numai tu pe ea =)) a capella ?!?
muzica indiana toata lumea este a mea sunt foarte curioasa ce articol i-a aparut...
concurenta cantareata de cor fata mare voce mare NO COMMENT WHATSOEVER!
Concluzie- romanul nu se dezminte- poet a fost, neinteles a ramas!
Un nou recital, de data aceasta puțin diferit: lucrarea "La seceriș" de Tiberiu Brediceanu, pusă în scenă de copiii de la Liceul de Artă "Sabin Drăgoi" Arad, un proiect interdisciplinar care implică atât copii și profesori de la secția muzică (instrument, canto, pedagogie), cât și de la secția teatru (prima noastră colaborare cu actorul Tudor Lucanu).
Mărturisesc: copiii m-au impresionat! Pe lânga cei doi "zmei" - protagoniștii -, rând pe rând au început să răsara glasuri frumoase, joc scenic impresionant, creativitate, asiduitate... zâmbetele au luat locul frustrărilor, jocul - stângăciei și plăcerea (minune!) s-a transpus încăpățânării! Avem o Stăncuță frumoasă foc (mică balerina, poți să juri!, unde mai pui ca se ridică mai mereu pe vârfuri, în speță la acute: e atât de simpatică!), un Drăguș "cărnos" (am impresia că știe partitura și de la coadă la cap, "maestrul" corului care nu ezită de altfel să își demonstreze veleitățile de instrumentist, acompaniindu-și colega la acordeon în cântecul de final), o Viță care face deliciul tuturor și care smulge lacrimi de râs, un Moș Gligor „cu vreme”, așa cum îi și stă bine unui „moș”, posesor al unui glas atât de pătrunzător!, o Floare toată sare și piper, un primar și o primăriță talentați și dezinvolți etc. etc.
Aș vrea să vă invit pe toți și îmi pare rău în astfel de momente că Bucureștiul e București iar Aradul e atât de departe, din toate punctele de vedere... vă salut pe toți și vă rog să ne țineți pumnii vineri seara, cât timp vom fi LA SECERIȘ!
Chopin, cantandu-mi tristetea si durerea in ecou de amintiri... si totusi, redescoperindu-ma de fiecare data altfel...
Ce trist sa ajungi sa fii obosit de viata in floarea varstei... sa simti ca porti in spate o lume intreaga, o lume nebuna, care se incapataneaza sa te apese, sa te chinuie, sa te raneasca... iar tu?! ... tu nu ai nici macar puterea sau neobrazarea sa ripostezi, ci iti stergi pe furis o lacrima, doua... si zambesti in continuare, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic! De dragul celor pe care ii iubesti, de dragul celor pe care ii respecti, sau pe care, pur si simplu ii intalnesti... te stiu cu totii ca fiind una din cele mai senine fete... de ce sa ii dezamagesti? De ce sa nu te dezamagesti pe tine, mai bine? Oricum, ai o viata intreaga inainte cu tine insati, ai timp sa iti iei revansa... o viata... sau o clipa, sau doua... nu mai stiu, am uitat sa numar!
Asa ca astepti in tacere,... ce? nu mai stii nici tu! ceva, orice... o schimbare, sau, mai bine- o revenire la seninatate, la clipe frumoase. Isi va lua oare cineva timp sa citeasca adanc in ochii tai? "Stiai ca ti se vede sufletul cand razi" nu sunt doar vorbe! ... nu-i asa?
Asa ca plangi in continuare, asa cum stii numai tu: in pianississimo... ca doar "the show must go on!"
Marturisesc ca mi-era dor de voi... am deschis de cateva ori blogul si m-am gandit sa scriu un articol despre Haydn si Mendelssohn-Bartholdy, cei doi compozitori aniversati in acest an. 2009 inseamna 200 de ani de la moartea lui Joseph Haydn si de la nasterea lui Felix Mendelssohn Bartholdy. Dar despre asta, alta data.
De data asta as vrea doar sa va las o meditatie: cititi-o cu inima, nu cu mintea! Daca tot ne apropiem de sarbatoarea Invierii Domnului, haideti sa ne deschidem inimile! A bientot!
MISSA SOLEMNIS
de Leonard Ancuta
Kyrie Eleison
eu sunt dirijorul cu o mie de mîini tremurul din degetele muzicienilor singurătatea în care tristeţea e o veselie la fel cum e vizita unui prieten după mulţi ani
eu sunt sunetul ce aşteaptă îngheţat în instrumente absenţa aceea uriaşă ca o tăcere în toate simţurile înainte să te naşti înainte să mori înainte să-l cunoşti pe Dumnezeu sau înainte să iubeşti eu sunt pieptul larg deschis coastele ca nişte păsări gata să zboare eu sunt deschiderea la fel ca o cutie de rezonanţă sunt aerul în care din toate instrumentele se aude clar ca în aerul unei peşteri sunetul inimii
Gloria
eu sunt muzica prin care sîngele împinge dragostea în artere apoi din ce în ce mai tare în aer eu sunt bătaia acelei inimi care menţine echilibrul inima care a bătut cuie în braţele Fiului şi inima care bate după moarte în toate trupurile
eu sunt deschiderea ochilor o furtună în inimă o rupere violentă de nori eu sunt cel ce rupe aţa sufletului aşa începe gloria
Credo
eu sunt cel ce spune adevărul cu o mie de sensuri eu sunt credinţa că deschiderea ochilor în lumină înseamnă să fii orb acolo unde-i întuneric
eu sunt trupul cu o mie de ochi şi o mie de guri o mie de braţe şi o mie de piepturi eu sunt cel ce s-a născut să sufere în locul tău ca pe tine să te doară de o mie de ori mai puţin fiindcă la ce-ţi folosesc mîinile dacă nu poţi să atingi la ce sunt bune picioarele dacă nu poţi să mergi nu poţi să te aşezi în genunchi la ce sunt bune urechile dacă nu-i poţi auzi muzica?
Sanctus
eu sunt orice se poate transforma în lumină chiar şi întunericul eu sunt orice se poate transforma în sunet în armonie chiar şi norii eu sunt tăcerea care cîntă despre iubire
Agnus dei
eu sunt o absenţă care urmăreşte fiecare om aşa cum există întotdeauna o lipsă în amintiri fie om fie faptă sunt cel ce suflă înfricoşătoarele trîmbiţe ale judecăţii
eu sunt imaginea răsturnată în care pămîntul acoperă cerul şi soarele din bălţi este călăuză spre mine
eu sunt orbul destin care-ţi arată drumul înspre palma lui Dumnezeu eu sunt suflarea Lui în tine anotimpul grînelor coapte vremea secerişului căldura din pîine şi natura înfometării viaţa din umbrele voastre
eu sunt cel care cîntă cîntarea cîntărilor şi muzica se întoarce spre sine ca un şoim de vînătoare eu sînt cel fără umeri doar o absenţă braţul amputat pe care pasărea păsărilor îl caută la infinit
* cînd toate acestea s-au spus "ochii lui s-au deschis şi a ridicat pumnul drept pentru cîteva secunde, cu o expresie ameninţătoare pe faţă. cînd pumnul i-a căzut, a închis ochii pe jumătate... fără nici un alt cuvînt, fără nici o altă bătaie de inimă"
Am cunoscut-o semestrul trecut. E eleva mea de clasa a IX-a. E olandeza. O cheama Anne. Are o voce extraordinara. Am chinuit-o putin cu arii preclasice, lieduri de Haydn, dar am descoperit-o cu adevarat cand i-am dat sa cante intr-un recital "His eye is on the sparrow", un negro-spiritual. Apoi, in recitalul de Craciun a cantat "Last Christmas" (WHAM) si s-a acompaniat cu chitara. De fiecare data cand canta publicul izbucneste in aplauze. Pentru ca are o voce curata si un suflet frumos. In seara asta, Anne canta la teatru, la premiera piesei "Tartuffe". La sfarsitul lunii participam la un concurs international de muzica usoara in Arad. Speram sa ajunem si la o emisiune la un post local de televiziune. O incurajez si o sustin. Tineti pumnii: Anne canta diseara la teatru!
Post scriptum
Anne a luat locul III la concursul de muzica usoara.
J'ai compris tous les mots, j'ai bien compris, merci Raisonnable et nouveau, c'est ainsi par ici Que les choses ont changé, que les fleurs ont fané Que le temps d'avant, c'était le temps d’avant Que si tout zappe et lasse, les amours aussi passent Il faut que tu saches
J'irai chercher ton cœur si tu l'emportes ailleurs Même si dans tes danses d'autres dansent des heures J'irai chercher ton âme dans les froids dans les flammes Je te jetterai des sorts pour que tu m'aimes encore
Fallait pas commencer m'attirer me toucher Fallait pas tant donner moi je sais pas jouer On me dit qu'aujourd'hui, on me dit que les autres font ainsi Je ne suis pas les autres Avant que l'on s'attache, avant que l'on se gâche Je veux que tu saches
J'irai chercher ton cœur si tu l'emportes ailleurs Même si dans tes danses d'autres dansent des heures J'irai chercher ton âme dans les froids dans les flammes Je te jetterai des sorts pour que tu m'aimes encore
Je trouverai des langages pour chanter tes louanges Je ferai nos bagages pour d'infinies vendanges Les formules magiques des marabouts d'Afrique J'les dirai sans remords pour que tu m'aimes encore
Je m'inventerai reine pour que tu me retiennes Je me ferai nouvelle pour que le feu reprenne Je deviendrai ces autres qui te donnent du plaisir Vos jeux seront les nôtres, si tel est ton désir
Plus brillante plus belle pour une autre étincelle Je me changerai en or pour que tu m'aimes encore.
Traducere:
Am inteles toate cuvintele, am înteles perfect, multumesc Rezonabile sau nu, asa este aici: Lucrurile s-au schimbat, florile au ofilit Vremurile din trecut au fost in trecut Asa cum toate trec si dragoste se duce
e important sa stii
Îti voi cauta inima daca o vei lasa în alta parte chiar daca in dansurile tale altii danseaza acele ore iti voi cauta sufletul, in frig, in flacari voi arunca vraji asupra ta ca tu sa ma mai iubesti ca tu sa ma mai iubesti...
nu trebuia sa incepi, sa ma atragi, sa ma atingi. nu trebuia sa dai atat de mult, eu nu stiu sa ma joc... acum oamenii imi spun spun ca altii fac asa dar eu nu sunt "altii" inainte sa devenim prea atasati inainte sa ne frangem sufletele
as vrea sa stii
Îti voi cauta inima daca o vei duce în alta parte chiar daca in dansurile tale altii danseaza acele ore... iti voi cauta sufletul in frig, in flacari voi arunca vraji asupra ta astfel incat tu sa ma mai iubesti voi gasi limbi noi pentru a-ti canta laude iti voi face toate bagajele pt a face calatorii nesfarsite impreuna, acele formule magice de la preotii africani le voi spune fara regrete ca tu sa ma mai iubesti
ma voi reinventa regina pt ca tu sa ma retii alaturi ma voi reinnoi pt ca focul sa se reaprinda voi deveni ca "altii" care iti fac placere jocurile voastre vor fi ale noastre daca asta iti doresti
mai stralucitoare si mai frumoasa, pt a crea o noua scanteie ma voi transforma in aur, astfel incat tu sa ma mai iubesti...
In ratacirile mele prin pagini web am dat de un site foarte interesant pe care vi-l recomand: E-book
Un site despre instrumentele occidentale, dar si chinezesti, descrierea lor, clipuri video si audio, quiz-uri despre instrumente ( recunoasterea unui instrument dupa sunetul pe care il produce ), descrieri ale diferitor feluri de orchestre, inclusiv aranjarea pe scena, detalii despre diferiti compozitori, inclusiv fragmente din operele lor.
In seara asta mi-am amintit de o intamplare amuzanta din ultimul an de facultate: numai ce ii cunoscusem pe boboci, si s-a intamplat! La prima ora de armonie una din fete si-a croit drum printre colegi pana la pian unde era maestrul Sabin Pauta, trantindu-i o gramajoara de foi de caiet de muzica: - Maestre, acestea sunt compozitiile mele!, spuse cu mandrie fata. - Interesant, raspunse maestrul in timp ce rasfoia comorile fetei; si la ce Opus ai ajuns? - La op. 85! - Uau, felicitari, eu am ajuns pe la patruzeci si ceva!
Cea mai cunoscuta compozitie a lui Johann Strauss-tatal, marsul a fost scris in cinstea victoriei maresalului Josef Wenzel Radetzky von Radetz impotriva revolutionarilor italieni. Cantat la fiecare concert de Anul Nou al Filarmonicii vieneze, marsul a devenit extrem de popular in special datorita formulei ritmice antrenante- trei anapesti si un iamb.
A veces el cielo mira hacia abajo en la locura y los bailes de la tierra y la sonrie comprehensivo ... Esto es para todos los que no tienen miedo de sentir.
Am ratat ocazia de a va recomanda vizionarea unui film deosebit: Copying Beethoven a fost difuzat ieri pe postul Acasa... eu eram sigura ca va fi in seara asta. In orice caz, sunt convinsa ca este un film care va face placere tuturor amatorilor de muzica clasica, in special celor care vor sa il cunoasca ceva mai bine pe Ludwig van Beethoven. Facand abstractie de doza nelipsita de sirop american, filmul reuseste sa redea genialitatea (sora cu nebunia) compozitorului, pasiunea artistului dar si drama omului. Beethoven din film nu este atat de grosolan si nebun precum ar fi trebuit sa fie tocmai pentru a nu-si atrage dispretul telespectatorului pe care are doar vreo 2 ore sa il impresioneze. Povestea de dragoste si Anna Holtz sunt menite sa senisbilizeze inimi; in realitate Beethoven nu a avut niciodata o femeie drept copist, si in orice caz, nimeni care sa fi indraznit sa faca anumite corecturi dupa bunul plac. Un alt "funny fact" este momentul in care Beethoven vorbeste despre Sonata no 14, numind-o Sonata lunii- aceasta denumire i-a fost atribuita la cativa ani buni dupa moartea compozitorului. Sa nu mai vorbim despre scena in care Anna Holtz sta pitita in orchestra, dictandu-i tempo-ul, scena care ma face cel putin sa zambesc...
Va recomand din toata inima aceasta incursiune in viata plina de drama a compozitorului, este un film care trebuie vazut cu inima, facand abstractie de aceste amanunte pe care, sincera sa fiu, le-am pomenit tocmai pentru a va indemna sa le treceti cu vederea. Vizionare placuta!
